A trecut ceva timp de la ultima mea postare aici, dar tura din weekendul trecut (26-26 Martie 2022) consider că merită să fie imortalizată aici.
Vineri seara (25.03.2022) după ce am ieșit de la muncă ne-am adunat 9 prieteni și am plecat spre Pasul Rotunda unde urma să facem o drumeție prin munții Suhard, mai exact pe Vârful Omului 1923m, cel mai înalt vârf din Mții Suhard organizată de Willy și Alina.
Am plecat cu emoții deoarece nu știam dacă se poate urca cu mașina până sus în pas datorită condițiilor zăpezii de pe drumu forestier ce urca dinspre Cârlibaba spre Pasul Rotunda. Eram pregatiți cu lanțuri și cu multă încredere dar si cu soluția alternativă de a lasa mașinile undeva și să urcăm la pas cei 4 km. Din fericire am avut noroc si pe la ora 22 am ajuns cu bine in curtea Cabanei Croitor unde avea să petrecem urmatoarele 2 nopți.
Dimineața, după o noapte scurtă, plină de voie bună, depănat amintiri, cunoscut oameni noi, cateva beri și shot-uri de TatraTea, luam micul dejun și ne pregateam de ieșirea pe traseu. Pe la ora 10 am plecat pe traseu. Vreme frumoasă, soarele îsi arunca razele pe zapada care strălucea atât de tare încât nu puteai sta cu ochii deschiși făra ochelari de soare. După câtiva km ne-am pus rachetele de zăpadă, deoarece am început să ne scufundăm. Zăpada era foarte apoasă din cauza căldurii, a fost destul de greu și cu rachete, intrând pana la genunchi de cateva ori în zăpadă. Foarte multă energie risipită, ceea ce la un momentdat m-a făcut să îmi pierd încrederea și dorința de a continua. Dar știam că în momentul când voi ajunge sus mă voi reîncărca cu energie suficientă să ajung înapoi la cabană. Așa că încurajat de Andrei care era cu mine ramași mai în spate, ne-am ambiționat unul pe celalalt și am fost în formulă completă pe cel mai înalt punct din M-ții Suhardului.
Nici înapoi nu a fost ușor, cu cât trecea timpul, zăpada era tot mai moale, afundările erau tot mai multe iar energia era tot mai puțină. Asta e și din cauză condiției mele fizice, care nu este cea mai bună pentru drumeții, deoarece nu ies foarte mult. Eu merg mai mult pe bicicleta dar voi schimba acest lucru!
Dupa aproape 9 ore și 19 km de mers am ajuns cu bine înapoi la cabană, încărcați cu multa energie pozitivă, dar eu cu siguranță eram cu bateriile pe avarii :). 2 shot-uri de TatraTea și e bere mi-au readus cheful de viață și mi-au dus gândul la următoarea excursie. Mă bucur mult de oamenii din jurul meu, iar mai tare mă bucur că pe unii ii pot numi prietenii mei. Fără ei probabil aș fi un simplu visător în fața televizorului.
Duminică dimineața am pornit sper casă încrezători că în viitorul apropiat vom ieși din nou pe trasee frumoase care să ne umple desaga de amintiri.
Pun mai jos câteva poze! Vizionare plăcută.
