Îmi era dor de o drumeție! În special de o drumeție pe zăpadă.
Nu știu de ce, dar nu practic foarte des această mișcare. Deoarece iubesc foarte mult ciclismul, acesta este prioritar atunci când îmi aleg activitatea de weekend.
Joi dimineata am primit un telefon de la un prieten, Cosmin, care mă invita la o drumetie pe Scaunul Domnului. Nu am stat mult pe ganduri si m-am hotărât să mă duc și eu.
Imediat după ce am inchis telefonul, m-am gandit la doua persoane care m-au invitat nu de mult la o drumeție la care nu am putut merge, asa ca m-am gandit sa le invit si eu.
După ce am stabilit toate detaliile, sâmbată dimineata eram în mașini cu destinația Deda Bistra, punct de întalnire: Pastravaria Valea Bistrei. Nici nu am ajuns bine acolo că incepuse sa ploua bine, apoi lapovita. Plecarea era indecisă, nu stiam ce sa facem, sa mai merge, sa nu mergem…. Riscam să avem o drumeție de care nu ne puteam bucura datorita condițiilor meteorologice.
Din fericire ploaia sa oprit, așa ca la 8.40 am intrat pe traseu. Traseul a inceput pe albia unui pârâu care din fericire nu era inghetat, asa ca am putut urca bine fara sa avem probleme cu gheata, in schimb trebuia sa avem grija sa nu ne udam la picioare. Datorita faptului ca a tot nins, si nu a mai fost nimeni inaintea noastra, zapada era mare si nu erau urme pe zapada, ceea ce a ingreunat destul de mult inaintearea noastra. Am facut cu schimbul in fata, ca sa aiba fiecare timp de odihna. Cu cat ne apropiam mai mult de platou cu atata zapad era mai mare, iar inaintarea devenea din ce in ce mai grea.
Am avut placerea să avem cu noi și 2 caței care au animat foarte bine toată experiența noastră de pe traseu.
A fost o urcare grea, dar odată ajunși pe patou, se vedea fericirea pe chipurile fiecaruia.Imaginile cu zapada curată intinsă ca o plapuma peste Scaunul Domnului iti oferea o priveliste desprinsă parcă din povești. Las cateva poze mai jos care vor descrie fericirea noastra si ceea ce am vazut acolo.
La coborare totul a fost mai usor, deja urmele erau facute pe zapadă. Cu toate acestea am avut parte de o situaie hazlie. La un momentdat unul din caini care era in fata sa intors fugind catre noi. In acel moment ne-am speriat sa nu cumva sa se fi intalnit cu un urs sau ceva. Asa ca am scos din geanta putin speriati arsenalul de aparare, 2 petarde si o vuvuzela. Dupa ce am suflat in ea de cateva ori si am puscat una dintre petarde…care nu pot spune ca a puscat ca o petarda, probabil daca iau cu mine baloane, le umflu si le sparg fac mai multa galagie .. am impresia ca sunt defecte… in fine…. apoi am inceput sa strigam si sa fluieram. La ultimele dintre reactii am primit un raspuns de jos. O alta trupa de drumeti urcau si ei spre scaunul domnului iar acestia probabil au speriat cumva cainele nostru. Il cunosteam pe organizatorul celeilalte trupe asa ca dupa cateva vorbe cu el am continuat drumul nostru spre masini. Toata lumea a ajuns cu bine acasă și putem impartasi vizual si cu voi bucuria trăită.
Să vă bucurați de natură și de tot ceea ce vă oferă ea!
Drumuri bune tuturor !
Mulțumesc pentru inițiativă şi pentru toate sfaturile referitoare la echipament şi la ce să pun in rucsac!
Pentru mine a fost prima drumeție pe zăpadă şi mă bucur ca destinația aleasă a fost Scaunul Domnului, intrucat mai fusesem aici doar vara si toamna. Peisajele in ianuarie au fost superbe: zăpadă mare, brazi incărcați, alb peste tot, nici o urmă, iarnă adevarată.
Natura m-a fascinat în această perioada a anului şi a meritat din plin această ieşire.